Bond movies si Javier Bardem

Pana de curand, nimic nu facea legatura intre filmele Bond si Javier Bardem. Acum ca mi-am vazut doua guilty pleasures atat de diferite ca natura reunite intr-una singura iata ca vreau sa scriu cate ceva despre amandoua in ... acelasi post.

***
Postul ar fi putut sa se numeasca Why I love Bond movies? Titlul ar fi fost potrivit pentru ca, desi nu gust in mod particular filmele cu efecte speciale, cu explozii, cu batai sau cu (anumite genuri de) aventuri, filmele cu Bond imi trezesc o bucurie aparte. Sunt un fel de intoarcere la copilarile cu visele ei eroice, cu gadgeturile si faptele brave la care visam. Un fel de proiectie utopica a vietii noastre in care ne depasim limitele, suntem curajosi si sofisticati si avem la dispozitie orice truc pentru a iesi din dificultati.

De fiecare data cand ies de la un Bond movie, imi curge prin vene dinamismul filmului, am un zambet mare desenat pe fata - e entertaining doar eroul 'bun' castiga mereu si in moduri care mai de care mai neasteptate, si am o imagine asupra vietii la fel de glamourous ca imaginile filmului. Bonus am mai si calatorit - activitatea mea favorita - prin juma de lume si numai the ultimate destinations.

Una peste alta, James Bond-ul meu preferat a fost Pierce Brosnan. Era mai stilat, mai subtil si mai gadget based, nu force-based. Avea chopper de la Bmw si Aston Martin (de la Aston Martin :))) ) si sesizai mai degraba natura ludica a personajului decat muschii sai. Ceea ce nu pot sa spun despre Daniel Craig. Well, oricum e mai bine decat ma asteptam cand l-au anuntat prima data dar nu mi-as fi dorit un astfel de rol in palmaresul lui Schwartzenegger, de exemplu. Cum spuneam in alta parte, asta tine de mitologia noastra personala. Dar ca sa va dovedesc ca am dreptate, in timp ce Pierce Brosnan juca jocuri complexe cu celelalte personaje (seductie, deductie, whatever), in ultimul Bond, Daniel Craig are ochi injectati si traverseaza o perioada de alcoolism. I rest my case but I keep up going to Bond movies.

***
Daca pe domnul Bond il iau mai mult sau mai putin in serios, pe domnul Javier Bardem il iau extrem de in serios. Asadar postul s-ar fi putut numi si Why I love Javier? Il iau in serios de cand l-am vazut prima data. Cred ca asta s-a intamplat in Carne tremula (pe care, de altfel, l-am si revazut de curand). Au urmat Mar adentro, No country for old man, Vicky Cristina Barcelona, Love in the time of cholera, Entre les jambes, Eat pray love, Biutiful, cam in ordinea asta vazute. Filmele bolduite sunt preferatele mele. Dar cred ca, pana la urma, nu am vazut nimic cu Javier Bardem care sa nu imi placa, in care sa nu ma convinga complet personajul. Pana si in Skyfall, e grozav :) in stilul manierist al eroilor negativi din filmele seriei. Poate Eat, pray, love sa fi fost un rol prea subtirel pentru el si nici cu Julia Roberts n-am resimtit niciun fel de chimie. Pe de alta parte, e aproape inutil sa mai spun cat  de senzational mi s-a parut in No country for old man, primul rol negativ in care l-am vazut eu. Premiile probabil ca sunt relevante in cazul asta.

Nu am vizionat inca The dancer upstairs, regizat de un alt favorit al meu, domnul John Malkovich. A vazut cineva filmul? Cum e? La inaltimea celor doi?

Probabil ca de mult merita Javier Bardem un post pe blogul asta dat fiind ca m-am delectat atatea seri cu filmele in care a jucat. Noul James Bond m-a tras de urechi. Asa ca, ladies and gentlemen, please welcome on this blog... Javieeer Bardem!

Comentarii