Cum as fi putut sa nu vad un film cu un asemenea titlu, vorbit in limba spaniola (varianta argentiniana) si, eventual, care-a luat si Oscarul?
N-as fi putut... L-am primit frumos si neasteptat de 8 martie, l-am introdus in PS3 plina de speranta si ... asta a fost.
In primele momente m-am topit (mi se intampla mereu cand aud oameni vorbind limba asta) iar femeia care fugea dupa tren si barbatul nazonat m-au ajutat. Incepusem sa astept o poveste "plina de avantaje"
Totusi 10 minute mai tarziu s-a dovedit a fi un thriller de birou prafuit (da! biroul e prafuit) - un fel de Perry Mason latino-american, condimentat cu o poveste de dragoste nerostita intre o femeie desteapta si de cariera si un individ care justifica prea putin pasiunea ei, cu 2-3 personaje expresioniste ca intr-un fel de Parfumul al zilelor noastre... si un final intre Tacerea mieilor, Codul lui DaVinci si CSI.
Bineinteles ca m-am speriat spre sfarsit, doar pastrez inca in mine copilul care avea cosmaruri la thrillere... M-am bucurat ca l-am primit, ca l-am bifat dar ma asteptam la mai mult.
Discutam dupa aceea care a fost ideea filmului... Banuiesc ca observatia lui Sandoval "O pasiune este pasiune! Un om poate sa-si schimbe casa, tara, profesia, eventual familia dar... pasiunea ramane pasiune".
Asa ca trebuie sa spun ca filmul a starnit si pasiuni. Pe site-ul oficial, mai multi suporteri afirma ca l-au vazut de 6 ori. Eh, o pasiune ramane o pasiune...
Comentarii
Trimiteți un comentariu